Drumul spre interior

Drumul spre interior

Deși nu putem ieși mereu în exterior, putem oricând păși în interior. În vâltoarea lumii exterioare, parcă am uitat drumul spre interior, spre sinea noastră, spre acele colțuri din sufletul nostru pe care le tot evităm.

Această criză ne-a învățat că ne este foarte ușor să ieșim în exterior, fapt pentru care ne displace atât de mult izolarea, dar ne-a arătat de asemenea, și cât de greu ne este să pășim în interior, în interiorul sufletelor noastre. 

Acum, când suntem „forțați” să privim mai mult în interior, ne vine greu să o facem sau ne displace ceea ce vedem. 

Aflăm acum că viața noastră „socială” era mai degrabă o mască a cicatricilor din interior.

(Drumul spre interior)

Drumul spre interior

Nu ne lipsește așa mult „ieșitul”, cât ne lipsește evadatul, pentru că de multe ori nu ieșim, ci mai degrabă încercăm să scăpăm de ceva, de acea parte interioară cu care nu ne-am înțeles niciodată. De acele probleme de care am preferat să fugim în loc să le înfruntăm, am ales să mascăm, să ascundem sau să negăm. 

Am ales un „medicament” care să mascheze durere în loc să căutăm care este cauza durerii și să o remediem.

Această izolare ne oferă prilejul de a privi din nou în interior, ne oferă șansa de a analiza și de a rezolva problemele de care tot fugim, ne oferă șansa de a păși din nou pe drumul care ne duce în interior.

Care sunt lucrurile acelea din interior care te sperie așa de tare? Care este acel ceva de care te ascunzi? Când a fost ultima oară când ai luat o pauză? Ce crezi că te-a determinat să-ți ții mereu mintea ocupată? 

De câte ori te-ai plâns că nu ai timp să faci ceva? De câte ori nu te-ai plâns că nu petreci destul timp cu familia, că nu ai timp să citești, că ești prea obosit fiind tot timpul pe drumuri?

Acum când izolarea ți-a oferit soluția la toate aceste „probleme” de care nu aveai timp, de ce te plângi că-ți lipsesc exact acele lucruri care îți generau problema?

(Drumul spre interior)

Drumul spre interior

Iar răspunsul este acela că în realitate, te foloseai de tot felul de scuze pentru a fugi de aceste „probleme”, tu nu încercai să-ți faci mai mult timp, încercai să maschezi această problemă îmbrăcând-o cu tot felul de scuze.

Dar acum avem această oportunitate unică de a rezolva aceste „probleme” de care tot fugim. Avem posibilitatea să confruntăm nu persoane, ci chiar pe noi înșine, avem oportunitatea de a ne împăca cu noi, de a rezolva acele probleme de care fugim mereu. 

Atunci când ne gândim că ne lipsește ceva, nu ne gândim și la ce încercăm mereu să evităm? De exemplu, atunci când ești cu prietenii în oraș, nu faci altceva. Acest aspect pare unul evident, dar care ar fi fost acel lucru pe care nu-l mai faci? 

Nu spun că toate interacțiunile noastre sociale au fost o „evadare”, o fugă de problemele interioare, ci doar o parte mică din acestea, partea care acum, în izolare ne lipsește cel mai mult.

(Drumul spre interior)

Drumul spre interior

Mintea noastră este plină de resurse, imaginația noastră este nemărginită, la fel și creativitatea noastră, dar uneori, exact această imaginație și creativitate ne sperie.

Atunci când ne lăsăm mintea să „hoinărească”, riscăm să ajungă în locuri în care nu ne-am dori să ajungă, deschizând răni care încă dor.

Dar aceste răni ne dor doar pentru că nu le-am vindecat niciodată.

Se spune că oportunitățile nu apar niciodată ca „oportunități”, acestea apar deghizate în probleme și fiecare problemă vine cu necesitatea unei soluții. 

Dar când o problemă are o soluție, aceasta nu mai este o problemă, ci o oportunitate. 

Acum este momentul să transformăm aceste „probleme” în soluții, în oportunități!

Deoarece un om care fuge, care se ascunde, nu va fi liber niciodată!

Facebook Comments

Lasă un răspuns