Cum întrebările se transformă în soluţii.

Cum întrebările se transformă în soluţii.

Întrebările pe care ni le adresăm devin gânduri. Acestea se transformă apoi în cuvinte, iar cuvintele determină acțiuni. Astfel, avem rezultate care sunt atât de bune precum întrebările care le-au determinat.

Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim. – Buddha

Gândiți-vă care sunt primele gânduri ale dimineții: cât este ceasul? ce zi este astăzi? cu ce mă îmbrac? oare nu sunt în întârziere? am timp pentru micul dejun?

Toate aceste gânduri sunt de fapt întrebări. Cu alte cuvinte putem spune că gândim în întrebări sau că rationamentul nostru, decizile noastre sunt de fapt niște răspunsuri.

Asta înseamnă că, cu cât ne punem întrebări mai bune, cu atât primim răspunsuri mai bune. Și cu cât avem răspunsuri mai bune cu atât dezvoltăm acțiuni mai bune.

Iar la rândul lor, cu cât sint mai bune acțiunile cu atât mai bune vor fi rezultatele.

Cu alte cuvinte, calitatea rezultatelor noastre este dată de calitatea întrebărilor pe care ni le adresăm zi de zi.

Dar ce ne facem atunci când intrăm într-o buclă a întrebărilor?

Fiecare om are natural un set limitat de întrebări. Doar că adresându-ne mereu aceleași întrebări, acestea generează aceleași răspunsuri, implicit aceleași rezultate.

De aceea, pentru a schimba rezultatele, este necesar să ne schimbăm întrebările. Acest „upgrade” la un nou set de întrebări se poate face prin învățare sau cu ajutor din exterior.

Când nu reuşim să rezolvăm o problemă, nu este vorba că trebuie să gândim mai mult, ci trebuie să gândim altfel. – Jean Marie Domenach

Uneori nu găsim rezolvarea unei probleme pentru că suntem cadrați în peisajul acelei probleme. Cu alte cuvinte „nu vedem pădurea din cauza copacilor”.

În aceste situații, adesea rezolvarea vine de la cineva din exterior, de la o pereche proaspătă de ochi, care nefiind atașată de problemă reușește să vadă imaginea de ansamblu.

În ceea ce ne privește, această persoană poate fi un mentor, un coach sau un părinte, în funții de natura problemei pe care o avem.

Dacă este o problemă legată de viața cotidiană, adesea putem cere ajutorul unui părinte sau al unui prieten mai experimentat.

Nimeni nu are nevoie de un şef, însă toată lumea are nevoie de un mentor! – Lorand Kalas

Atunci când este vorba de viața profesională, este indicat să cerem sfatul unei persoane avizate.

De exemplu unui „senior” care are experiență mai mare decât noi, sau unui coach care este antrenat să pună întrebări dintr-o altă perspectivă, menite să ofere alt tip de răspunsuri.

Trebuie să avem mereu în minte un lucru foarte important: de cele mai multe ori, soluțiile problemelor pe care le avem sunt deja în interiorul nostru. Trebuie doar să le scoatem la suprafață.

Și putem face asta adresandu-ne întrebarea corectă.

Tu când ți-ai schimbat ultima dată setul de întrebări?

 

 

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns