Ciclul emoțional al schimbării

Ciclul emoțional al schimbării

 

Dacă în ultimul timp în viața ta au apărut anumite schimbări, probabil ai experimentat deja anumite emoții care vin odată cu acestea sau mai degrabă ai experimentat un întreg set de emoții.

Schimbarea nu este un eveniment singular, ci un întreg proces, iar acest proces vine cu un întreg set de emoții, de la entuziasmul de la început până la disperarea din momentul în care dăm de greu.

Nu contează că ne dorim să facem mai mult sport, că ne dorim să slăbim, să învățăm o limbă străină, să ne schimbăm locul de muncă sau să facem o schimbare în viața de cuplu, trăim același set de emoții pe parcursul acestui ciclu al schimbării, trecând parcă prin aproape tot spectrul emoțiilor, de la motivația de început, la deznădejdea momentelor când procesul devine greu și până la bucuria succesului atunci când schimbarea a fost de bun augur.

Ne schimbăm de multe ori din ”ceva” care ne face să ne simțim comozi și în siguranță, în altceva care ne provoacă, care ne sperie sau care ne aruncă în necunoscut, în afara zonei noastre de confort. 

Știm fiecare cât de greu ne este când încercăm să ieșim din siguranța rutinei cotidiene, chiar dacă suntem parțial conștienți că alte rezultate le vom putea obține doar atunci când întreprindem alte acțiuni, când ne schimbăm.

De aceea, schimbarea se poate dovedi a fi ceva de-a dreptul înspăimântător și asta nu neapărat în momentul în care ne decidem să facem o schimbare, ci mai degrabă în momentul în care realizăm ce implică de fapt aceasta. 

Cred că „schimbarea” ar fi mult mai simplă dacă nu ar implica și renunțare, dar fără să dăm ceva la schimb, nu putem vorbi cu adevărat de schimbare. 

Dacă îmi doresc să devin mai sănătos, trebuie să îmi schimb alimentația, să renunț la mâncărurile pe care acum le savurez în detrimentul unora mai sănătoase. Și chiar dacă în timp acestea se pot dovedi la fel de gustoase, cel puțin la început, această „renunțare” se poate dovedi dificilă.   

Îmi amintesc momentul în care am intrat pentru prima dată în contact cu un Coach de performanță. Mai întâlnisem un Coach care m-a ghidat în primii ani de carieră, dar acesta avea mai degrabă rolul unui mentor.

Acum, revenind la Ștefan, Coach-ul de performanță de care vă vorbeam, acesta nu era un mentor, nici măcar nu lucrase vreodată în domeniul în care activam eu și, cu toate acestea, era foarte stăpân pe situație. 

Mi-a lăsat impresia că, oricât m-aș strădui, nu aș putea să îi lansez o întrebare care să-l pună în dificultate. Acum, privind înapoi și cunoscând la rândul meu tehnicile folosite în Coaching înțeleg foarte bine motivele pentru care Ștefan era așa sigur pe situație, dar atunci nici măcar nu știam că această profesie există. 

Ștefan a avut un impact atât de mare asupra mea încât la sfârșitul zilei mi-am spus: „vreau și eu să devin Coach”, implicit să mă schimb, să-mi schimb cariera și  pentru a face această schimbare aveam să trec prin primele patru din cele cinci etape ale ciclului schimbării.

 

Optimism neinformat (Motivație, nerăbdare)

 

Este prima etapă din ciclul schimbării, ne fixăm un obiectiv și suntem optimiști că îl putem atinge, că avem resursele necesare și că vom putea lăsa în urmă vechile obiceiuri. Analizăm situația unor persoane care au făcut deja această schimbare și ne visăm în locul lor. Simțim o nevoie de schimbare, motivație și o dorință care ne fac să vedem această transformare ca pe ceva cert, absolut necesar.

În această etapă nu avem un plan concret, nu știm exact ce implică această schimbare, care sunt pașii, cât de greu va fi sau în ce fel ne va fi afectată rutina de zi cu zi. 

Eu îmi propusesem în acel moment să devin Coach deși nu aveam nici cea mai mică idee despre ce înseamnă asta, ce trebuie să faci sau ce implică această schimbare. 

În esență, credeam că există un curs care mă va învăța tot ceea ce este necesar, apoi voi putea să renunț la slujba pe care o aveam și să mă angajez sau să-mi deschid o firmă de Coaching. 

Totul părea destul de simplu.

 

Pesimist Informat (Îndoiala)

 

Astfel, primul pas pe care l-am făcut în direcția aceasta a fost să discut cu Ștefan. 

Deși am abordat discuția plin de optimism, la sfârșitul acesteia am căpătat claritate și am acumulat multe informații relevante, dar am devenit destul de pesimist. 

În această etapă am aflat exact ceea ce trebuie să fac, ce costuri implică, cât timp trebuie să investesc și mai presus de toate faptul că nu există un curs care să te facă Coach peste noapte. Am aflat că în această profesie diploma de pe perete aproape că nici nu contează, ceea ce contează fiind rezultatele pe care le pot obține clienții tăi în urma interacțiunilor cu tine.

Planul meu inițial de a obține o diplomă de Coach s-a năruit și asta nu pentru că nu sunt ”coach-i” care își iau acest titlul doar pentru că au urmat un curs, ci datorită faptului că eu îmi doream să devin un Coach de talia lui Ștefan.

 

Valea disperării (Renunțare)

 

Ceea ce nu v-am spus încă despre Ștefan este că acesta a fost CEO pentru Europa de est la una dintre cele mai mari companii Hardware din lume, avea deja un nume cunoscut pe piață, o experiență managerială și niște rezultate remarcabile. Într-un fel, în cazul lui, această tranziție a avut loc natural.

Pe de altă parte eu, aveam câțiva ani de experiență în management, dar nu pe poziții executive și „un” succes prin coordonarea unui proiect internațional. 

Făcând o comparație simplă am realizat că visul acesta este aproape imposibil pentru mine, că nu am resursele și experiența necesară pentru a demara măcar acest proces de transformare. 

Îmi spuneam: „cine o să mă angajeze pe mine? Nu am nicio experiență relevantă și nici nu am cum să dovedesc dinainte că pot aduce rezultate.”

Astfel am pășit în etapa a 3-a a schimbării, o etapă denumită sugestiv, valea disperării. 

Este de fapt acel moment în care considerăm că obiectivul nostru a fost prea îndrăzneț, imposibil chiar de realizat. Este punctul în care majoritatea oamenilor renunță.

 

Optimism Informat (Speranță, Încredere)

 

În această situație nici eu nu am făcut notă discordantă și așa cum probabil fac majoritatea oamenilor am renunțat, viața și cariera mea au mers înainte fără să existe vreo schimbare de curs. 

Toate acestea aveau însă să se schimbe în momentul în care am reintrat, la distanță de câțiva ani, în contact cu Ștefan. Dintr-o dată o veche dorință s-a reaprins.

Atunci am revizuit încă o dată toate informațiile și am realizat, cu ajutorul lui Ștefan, că schimbarea este de fapt un proces de durată, că și el a fost la un moment dat ca mine, că nimeni nu se naște așa cum este acum, iar comparațiile între persoane nu-și au rostul.

Am înțeles că pentru a deveni Coach de profesie este nevoie de practică, practică pe care o puteam face oricând cu echipa mea. Între timp, nu doar că acumulasem încă câțiva ani de experiență ca manager, dar ajunsesem și pe o poziție executivă, poziție care presupunea inclusiv formarea managerilor din subordine. 

Cu alte cuvinte puteam fi Coach chiar acum. 

Așa că am reînceput să caut informații, am aflat care este cea mai bună școală de Coaching și am aplicat, nu pentru a avea o diplomă, ci pentru a obține o structură, un model de Coaching care și-a dovedit eficiența. 

Și prin această reevaluare a informațiilor am reușit să ies din această vale a disperării, am realizat chiar că puteam face toate astea încă de pe atunci.

În general, cu cât schimbarea este mai mare cu atât efortul pe care trebuie să îl depunem va fi mai mare. 

Și chiar dacă acesta ni se poate părea imposibil, nu trebuie să uităm că imposibil este numele pe care îl folosim pentru lucrurile pe care „încă” nu le-a realizat nimeni. 

Trăim în aceste zile printre o mulțime de „lucruri” care acum 100 de ani erau numite „imposibile”. 

În concluzie, imposibil se poate traduce prin greu, iar greu este mereu în raport cu altceva. Evident, dacă ne comparăm pe noi cel de astăzi cu noi cel care ne dorim să devenim, rezultatele pe care le vom fi obținut într-o zi vor părea aproape infime. Dar dacă ne comparăm pe noi cel de astăzi cu noi cel de ieri, atunci progresul este unul care ne poate da speranțe.

Nu este nevoie să mutăm tot muntele deodată, ci este de ajuns să-l mutăm piatră cu piatră.

 

Succesul (Euforie)

 

Pasul care închide acest ciclu al schimbării este îndeplinirea obiectivului, succesul care vine odată cu schimbarea. 

Nu știu dacă în momentul de față am reușit să închid acest ciclu, dar vă pot spune cu siguranță că mă aflu în procesul de schimbare, de transformare, pe drumul care mă va duce inevitabil la succes. Schimbarea se referă de fapt la un proces și mai puțin la un eveniment singular.

 

Cred cu tărie că oricine se poate schimba sau poate obține ceea ce își propune și chiar dacă nu vom ajunge mereu la pasul cinci, în timp vom ajunge un om mai bun.

Atunci când ne bucurăm de călătorie, atingerea obiectivului este doar un Bonus!

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns