Capcana presupunerii

Capcana presupunerii

Câți dintre voi nu ați fost puși în situați în care cineva nu s-a ținut de cuvânt și înainte să cunoașteți motivul ați presupus?

Eu cu siguranță am fost de nenumărate ori în această situație.

Îmi amintesc când am ajuns în București pentru prima dată, aveam programat un interviu în Sevastopol, la firma la care lucrez de peste 12 ani, interviu pe care puteam să îl ratez.

Adică pot spune că l-am ratat, cu două ore.

Find pentru prima dată în București, nu am știut cum să schimb magistrala și am ajuns la stația Preciziei, iar tot periplul până la locația unde urma să am interviul a durat mai bine de două ore.

Cu toate astea, am fost primit la interviu. Îmi amintesc cu câtă lejeritate mi-a spus secretara, ”m-am gândit că nu știi să ajungi, de aceea întârzii”.

Cu siguranță deznodământul putea să fie altul în momentul acela dacă eram eu cel care aștepta. Aș fi tras imediat câteva concluzii și l-aș fi descalificat pe candidat.

Gândiți-vă că aveți o întâlnire programată iar cealaltă persoană nu se prezintă.

Cum vă simțiți? Dezamăgiți, umiliți sau poate chiar credeți că nu sunteți destul de valoros.

La această avalanșă de sentimente împotriva noastră, mintea va vedea imediat un inamic în persoana care ne-a dezonorat.

După cum am amintit și în alte texte, noi oamenii, nu avem capacitatea conștientă de a renunța efectiv la ceva, ci doar capacitatea de a înlocui ceva cu altceva. În speță, sentimentul de dezamăgire pe care îl simțim.

Cel mai la îndemână este să înlocuim dezamăgirea cu furia, astfel ne canalizăm energia și sentimentele spre un inamic imaginar.

Cel care până acum căteva momente trebuia să ne aducă bucuria în urma întâlnirii noastre, acum s-a transformat într-un inamic care este împotriva noastră.

Doar că toată această abordare pleacă de la o supoziție. În momentul acesta noi doar presupunem care este motivul pentru care partenerul nostru întârzâie.

Ne gândim probabil la texte cum ar fi: ”mi-a tras țeapă”, ”nu mă place”, ”nu mă respectă”, etc.

Dar aceste presupuneri au o mare problemă, și anume se raportează exclusiv la persoana noastră. 

Ne bazăm viața pe mult prea multe supoziții, presupunem inclusiv la ce se gândește celălalt în loc să întrebăm.

Facem ca totul să fie despre noi, ca și când cealată personaă nici nu ar exista, nu ar avea propria viață, proprile sentimente și propriile situații pe care să le înfrunte.

Haideți mai degrabă să întrebăm în loc să ghicim. În felul acesta, vom evita să ne bazăm raționamentul pe o presupunere.

Dar deși tehnologia ne ajută foarte mult în astfel de situații, uneori chiar nu putem lua contactul cu interlocutorul nostru și ajungem înapoi la presupuneri.

Dar cum ar fi dacă presupunerea nu s-ar centra pe persoana noastră ci s-ar centra pe interlocutorul nostru?

Cum ar fi dacă ne-am gândi la acesta în felul următor: ”sper că este bine”, ”sigur a intervenit ceva ce nu putea fi amânat”, ”el/ea mereu întârzâie”, etc.

Această abordare, deși pleacă tot de la o supoziție, ne încarcă cu o stare pozitivă care ne permite sa consolidăm mai degrabă o relație decât sa o distrugem.

Cea mai mare parte a vieții nu este neagră sau albă, plină sau goală, totul sau nimic. Din fercire viața este dinamică, plină de evenimente mai mult sau mai puțin prevăzute.

 

În loc să ne gândim: ”a întârziat pentru că nu mă respectă” putem reformula în ”sigur a apărut ceva neprevăzut”.

Chiar și în cazul în care nu există un motiv întemeiat pentru întârziere, nu ne ajută cu nimic faptul că ne considerăm nedemni de respect.

Imaginea noastră de sine va deveni cu timpul tot mai șifonată apoi vom începem să ”inspirăm” această lipsă de respect și să o transformăm în ceva care ne reprezintă.

În concluzie, dacă sunteți puși în situația de a presupune, gândițivă la o variantă pozitivă, fiți avocatul partenerului/colegului/prietenului nu dșmanul acestuia.

Gândiță-vă la ce ați dori să creadă despre dvs. dacă ați fi în aceeași situație.

A ști că nu știi este cunoaștere adevărată.

A presupune că știi este o boală.

Mai întâi realizează că ești bolnav; apoi înceracă să te vindeci.

Lao Zi, filozof chinez.

Facebook Comments

Lasă un răspuns